Luni, 27 septembrie 2021, în holul central al Bibliotecii Sfântului Sinoda avut loc vernisarea expoziției de cărți cu ferecături brâncovenești și postbrâncovenești – LUMINA CARE LUMINEAZĂ ÎN ÎNTUNERIC.
Mottoul expoziției „Lumina care luminează în întuneric” sugerează faptul că deși ferecătura ascunde Cuvântul divin cuprins în paginile sale, aceasta nu se întâmplă pentru a-l fereca, pentru a-l opri, ci pentru a-l proteja. De fapt, iconografia ferecăturilor sintetizează mesajul Evangheliei lui Hristos (pentru că majoritatea ferecăturilor sunt aplicate pe evanghelii) transpus în icoanele Răstignirii și Învierii Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.
Aspectul, execuția, materialele și iconografia ferecăturilor (Învierea Domnului reprezentată ca Pogorârea la iad și Răstignirea pe cruce) respectă, în aproape toate cazurile (cu referire specială la sec. XIV-XVIII) tradiția (iconografia și erminia) bizantină. Uneori, în cadrul compoziției sunt reprezentați sfinții patroni ai bisericii căreia i se dăruia cartea și chiar donatorii cărții.
În tradiția noastră de factură bizantină (adoptată pe filieră greacă sau slavă) se cunosc două tipuri de ferecătură:
Cea mai veche ferecătură de acest tip cunoscută azi în România și atribuită unui atelier valah, este aceea care îmbracă Tetraevanghelul Sf. Nicodim de la Tismana (1404-1405). Acest model a persistat și în secolele următoare, atât în Țara Românească, cât și în Moldova când numărul de cărți ferecate începe să crească. Amintim pentru secolul al XVI-lea două piese de referință: Tetraevanghelul lui Neagoe Basarab (tipărit pe pergament în 1512) și cel al postelnicului Marcea din 1519.
Acest tip de ferecătură a atins o culme a execuției artistice prin comenzile către meșterii transilvăneni lansate de Șerban Cantacuzino și mai ales, de Constantin Brâncoveanu. Acești meșteri ale căror nume le cunoaștem vor excela, inspirându-se însă, după pictori occidentali ca Lucas Cranach, fără a altera, totuși, mesajul ortodox, bizantin, al iconografiei. Amintim Evanghelia ferecată în aur de meșterul Sebastian Hann și dăruită de Constantin Brâncoveanu la Hurezi, în 1693, (azi la MNAR) și o alta dată, tot acolo, în 1709 (azi la MNAR); adăugăm Evanghelia dăruită Mitropoliei din București în 1693 (azi la MNAR), lucrată tot de Sebastian Hann și pe cele realizate de meșterul Georg May și dăruite de Constantin Brâncoveanu una la Surpatele în 1707-1708 și cealaltă la Biserica Sf. Gheorghe Nou din București, în 1707.
În această expoziția pot fi văzute astfel de ferecături cu plăci întregi, mai precis, două Evanghelii tipărite la Râmnic în 1784 (o ferecătură e semnată Lazăr) și o Evanghelie ferecată în 1911, cu precizarea că în cazul celor două tipărituri râmnicene amintite, ferecăturile sunt mai noi decât cărțile pe care le îmbracă.
Între exponate se numără alte câteva Evanghelii din secolele XVIII-XIX ale căror ferecături sunt formate din două plăci întregi din argint sau din alamă, dar a căror iconografie este influențată de arta occidentală, nerespectând vechea tradiție, de exemplu, o Evanghelie tipărită la Moscova, în 1864, cuprinde pe revers scena Buneivestiri.
Nu putem trece cu vederea o altă piesă de mare valoare, Arhieraticonul manuscris împodobit cu miniaturi de prințesa Maria (Ghica) Sturza, la Miclăușeni, în 1897. Volumul are o legătură metalică decorată cu emailuri executate probabil, la Viena pe care sunt reprezentate, în medalion, chipurile ierarhilor autori de liturghii și, un fapt interesant și rar, în zilele noastre, este faptul că pe revers se găsește chipul, pictat pe porțelan, al episcopului Silvestru Bălănescu al Hușilor (+ 1900) pentru care a fost realizată această lucrare de către principesa Maria Sturza.
Într-o astfel de ferecătură, într-un medalion dispus central pe copertă este înfățișată pe avers Învierea Domnului, iar pe revers, Răstignirea Sa. Pe avers, în cele patru colțuri sunt reprezentați cei patru sfinți evangheliști, iar pe revers, tot cei patru evangheliști, arhangheli, cei patru profeți mari, sau alți profeți din Vechiul Testament. Uneori, pe revers se află Crucea Domnului aplicată direct pe materialul suport, fără alte elemente. În cazul Evangheliei din 1764 aflată în expunere, această cruce poartă o inscripție care furnizează informații despre dania familiei de boieri Văcărescu.
Mai multe exemple pentru acest tip II de ferecătură vom avea începând cu Evangheliile comandate de Matei Basarab pentru mănăstirea Căldărușani în 1643, de Radu, marele comis pentru mănăstirea Bradu în 1646, de membrii familiei Cantacuzino pentru mănăstirea Mărgineni în 1665 (2 exemplare) și în 1667 (1 ex) și un alt exemplar dăruit Tismanei, în aceeași perioadă.
În epoca brâncovenească tipul II de ferecătură cu plăcuțe din metal prețios își va găsi reprezentarea cu aceeași măiestrie artistică, creând modelul și deschizând drumul pentru acest tip de decorație, îmbogățită cu influențe baroce, tipologie preferată ulterior de mulți meșteri. Se cunoaște Evanghelia ferecată la Brașov de Georg Helthner comandată de Constantin Brâncoveanu în 1691-1692.
O reprezentare din aceeași perioadă avem prin ferecătura păstrată (începând cu anul 2018) în Biblioteca noastră și care provine de la o ctitorie cantacuzină, Filipeștii de Pădure. Această carte (ferecătură+ corp de file) a fost victima unui incendiu care a carbonizat în mare parte corpul de file (o Evanghelie greco-română, București, 1693) și scoarțele din lemn însă, în mod miraculos, elementele din argint aurit au rămas intacte (netopite), dar cu depuneri de fum, praf ș.a.(ac.din cauza vechimii și a condițiilor improprii de depozitare). Elementele metalice ale acestei ferecături și-au recăpătat strălucirea, prin măiestria restauratorului Bibliotecii Sf. Sinod, dl. Cristian Dima care le-a aplicat pe un suport nou, din catifea naturală, reconstituind și lănțișoarele care decorează cotorul cărții (sunt expuse și fotografii din timpul procesului de restaurare).
Se mai cunoaște o frumoasă Evanghelie ferecată la comanda arhiereului Ioanichie pe care a dat-o ctitoriei sale, mănăstirea Stavropoleos în 1735 (azi se păstrează la Stavropoleos).
O altă ferecătură, executată în Rusia (îmbracă o Evanghelie tipărită la Moscova, în 1789) este alcătuită din elemente metalice separate, aplicate pe un suport de catifea, constând în cinci medalioane din argint aurit și gravat reprezentând Învierea lui Hristos (în manieră apuseană) care este poziționată în centrul copertei, în colțuri situându-se chipurile celor patru evangheliști.
În expoziție poate fi văzută o carte de format mic, dar de mare preț. Este un Nou Testament greco-latin tipărit, la Londra, în 1622, împodobit cu argint și rubine. Se presupune că tipul de decorație a acestei cărți din 1622 este anterior cărții. Exemplarul a fost dăruit Bibliotecii sinodale de vrednicul de pomenire patriarh Justinian Marina, în data de 22 februarie 1966, când împlinea vârsta de 65 de ani.
Vor mai putea fi văzute alte trei cărți deosebite: Orologiu, 1896, Octoih Mare, 1901, Evanghelie, 1909, tipărite la Tipografia Cărților Bisericești (București). Acestea sunt îmbrăcate în piele și catifea, și decorate artistic cu pietre semiprețioase și emailuri de maestrul legător Constantin Alexandrescu, lucrător la Tipografia Cărților Bisericești. Presupun că au fost niște daruri pregătite pentru Casa Regală.
A fost așezată în expoziție o carte de rugăciuni-manuscris din 1900, aparținând Mariei Văcărescu, dar și alte cărți destinate uzului personal (acatiste) cu coperți din fildeș și os, și un frumos toc/etui din argint în care se rulează textul cărții biblice Estera, scris pe pergament în secolul al XIX-lea.
În expoziție, cartea, acest minunat univers și autentic medicament pentru inimă și minte, nu este tratată numai prin prisma importanței cuprinsului ei, ci este privită ca obiect de artă și totodată, ca obiect de cult, obiect sfințit. Așa se justifică atenția și grija creștinilor de a împodobi Cartea sfântă, Evanghelia (ea nu se pune pe scaun, nu se așează peste ea alte cărți). Cu Evanghelia în mâini, preotul începe și încheie Dumnezeiasca Liturghie. Preotul binecuvintează creștinii cu Evanghelia după ce le citește din ea. Evanghelia este purtată în văzul comunității și este sărutată de slujitori și credincioși, tocmai pentru că Evanghelia Îl reprezintă pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu care a venit în lume pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. Numai în această cheie ni se tâlcuiesc jertfa și dragostea comanditarilor (de la voievozi și regi, până la simpli slujitori ai altarelor) de a îmbrăca cu scoarțe de preț Cartea sfântă, manifestându-se pe de-o parte evlavia față de Fiul lui Dumnezeu, pe de altă parte, dorința de iertare a păcatelor și pomenire în veci cum găsim inscripționat pe atâtea danii.
S-au organizat foarte rar expoziții care să reliefeze frumusețea legăturilor de carte, și în special, cea a ferecăturilor de carte. Am deschis acest drum al expunerii Evangheliilor ferecate care se regăsesc în număr mare în țara noastră, cu piese din secolul al XVIII-lea până spre zilele noastre, și în scopul unei mai atente priviri asupra acestui meșteșug puțin studiat.
Aceste cărți ferecate demonstrează credința și dragostea oamenilor pentru podoaba Casei Domnului, dar constituie și mărturiile unei biruințe, având în vedere salvarea lor în fața atâtor incursiuni prădalnice care au tulburat micile Principate Dunărene, de-a lungul timpului. De aceea, ne minunăm și dăm slavă lui Dumnezeu pentru ceea a ajuns până la noi.
Arhim. Policarp Chițulescu, Directorul Bibliotecii Sfântului Sinod.
