Joi, 12 noiembrie 2015, la Biblioteca Sfântului Sinod a avut loc vernisajul expoziției Sfântul Ioan Gură de Aur – lira Duhului Sfânt.
În cuvântul de bun venit, P.C. Arhim. Policarp Chițulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, a mulțumit Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru venirea în mijlocul iubitorilor de carte care s-au adunat la vernisarea expoziției și pentru ajutorul constant și concret pe care îl oferă acestui sanctuar al cărții, așa cum a fost numită Biblioteca Sfântului Sinod, chiar de către Preafericirea Sa.
Părintele director al Bibliotecii, arhim. Policarp a mai adăugat:
Biblioteca Sfântului Sinod și-a propus să prezinte cât de substanțială a fost receptarea Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur în memoria Bisericii și în viața credincioșilor. Sfântul Ioan Gură de Aur este cel mai îndrăgit sfânt al Bisericii Orientale, fapt demonstrat de mulțimea lucrărilor sale, multiplicate în mii și mii de cópii și imprimate în zeci de ediții, în aproape toate limbile naționale, atunci când timpurile au permis-o. Sfântul Ioan a fost socotit un teolog al vieții zilnice, deoarece el nu s-a avântat în studii dogmatice sau în rigorile termenilor, ci s-a adresat direct oamenilor și a arătat în mod practic, cum poate fi trăită Evanghelia.
Expoziția pe care am realizat-o întru cinstirea Sfântului Ioan Gură de Aur, cu o zi înaintea pomenirii lui de către Biserica Ortodoxă, prezintă ediții greco-latine, slavone dar și ediții românești ale operelor Sfântului Ioan Gură de Aur. […] Pot fi văzute în vitrine Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, prima culegere de Omilii tradusă în limba română de către frații Șerban și Radu Greceanu, în anul 1691, publicată la București; însă această culegere, numită Mărgăritare, conține și alți autori creștini, părinți ai Bisericii. Primul traducător și editor al Omiliilor hrisostomiene a fost Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești care în exil fiind, a publicat totuși la Buzău în 1833 două culegeri cu texte aparținând marelui Ierarh: Puțul și Împărțirea de grâu. De asemenea, în această expoziție am adăugat volume din colecțiile clasice care au editat integral opera Sfântului Ioan Gură de Aur: PATROLOGIA GRAECA, SOURCES CHRÉTIENNES, BIBLIOTHEK DER KIRCHENVÄTER și exemplare din prima colecție (în limba română), care se numea IZVOARELE ORTODOXIEI publicată între anii 1938-1945, în cadrul căreia a debutat ca traducător eruditul preot profesor Dumitru Fecioru, care a fost și director al Bibliotecii Sfântului Sinod. Apariția volumelor acestei colecții a fost întreruptă în 1945 din cauza autorităților nefavorabile Bisericii și literaturii creștine. Colecția a fost reluată în 1977 sub numele de PĂRINȚI ȘI SCRIITORI BISERICEȘTI, din inițiativa vrednicului de pomenire, Patriarhul Iustin Moisescu, continuată în perioada arhipăstoririi Preafericitului Teoctist. Subliniem faptul că și acum, în anul 2015, operele Sfântului Ioan Gură de Aur continuă a fi publicate în traduceri noi și reeditări. […] Este meritul incontestabil al Preafericitului Patriarh Daniel de a fi fost reluată activitatea Comisiei patristice într-o formă dezvoltată. De asemenea, au fost inițiate în ultimii doi ani o serie de colecții care publică într-un format misionar, accesibil o serie de texte ale Sfântului Ioan Gură de Aur adresate tinerilor și familiei, în special și anume colecțiile: CREDINȚA ORTODOXĂ și FLORILEGII HRSOSTOMICE.
Expozița de față constituie și o invitație la redescoperirea frumuseții gândirii acestui mare părinte al Bisericii, a cărui învățătură reeditată poate fi cu siguranță, un îndemn și un sprijin sigur, autentic pentru viața creștină.
În continuare, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a alcătuit un portret în cuvinte al marelui misionar și păstor de suflete, Sfântul Ioan Gură de Aur:
Sub forma aceasta vizuală ne dăm seama mai bine de receptivitatea și modul în care românii au receptat pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Desigur, scrierile lui sunt foarte diverse, dar cea mai valoroasă și mai profundă este cartea numită Comentarii la Evanghelia după Matei.
Sfântul Ioan Gură de Aur, pe lângă faptul că este un mare interpret, tâlcuitor al Evangheliei, este și un mare luptător pentru salvarea demnității umane din prăpastia păcatului și a morții. […] El este un teolog al vindecării de boala păcatului. […] Este un fin cunoscător al sufletului omenesc, care vindecă pe baza cuvintelor Sfintei Scripturi.
Sfântul Ioan Gură de Aur a avut legături cu românii. Ucenicul lui dobrogrean, pe care l-a hirotonit diacon a fost Sfântul Ioan Casian. Și atunci când Sfântul Ioan Gură de Aur a fost judecat și depus din treaptă, l-a trimis pe Sfântul Ioan Casian la Papa Inocențiu la Roma, ca să-l apere, pentru că Sfântul Ioan Casian vorbea perfect limba latină și limba greacă. De asemenea, Sfântul Ioan Gură de Aur avea o deosebită grijă pentru continuarea creștinării populației din Dacia, care a fost începută de către Sfântul Apostol Andrei. Foarte interesant este faptul că în a doua lui cuvântare la Rusalii, printre popoarele enumerate acolo apare și ceva nou, care nu se află în Faptele Apostolilor, și anume că la Pogorârea Duhului Sfânt de la Ierusalim au fost și sciții prezenți. […] Pentru că el se ocupa atunci de creștinarea popoarelor din Dacia, i-a numit și pe sciți prezenți oarecum, anticipat, așa cum uneori apare în icoane Sfântul Apostol Pavel alături de ceilalți Apostoli la Pogorârea Duhului Sfânt, deși el nu a fost prezent istoric atunci, însă era în planul lui Dumnezeu ca să facă parte dintre Apostolii Domnului, cu alte cuvinte era o prezență anticipată.
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost un foarte bun cunoscător al tuturor profesiilor, al tuturor îndeletnicirilor omenești, pentru că face comparații cu activitățile păstorilor, ale corăbierilor în care surprinde legătura foarte strânsă între viața cotidiană și îndreptarea duhovnicească.
În încheiere, Preafericirea Sa a adăugat:
Cea mai frumoasă cinstire a unui sfânt este să-i cercetăm viața și cât se poate, să-i citim scrierile.
