Muzeul Naţional de Istorie a României în parteneriat cu Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” lansează cartea Tipar pentru creştinii arabi: Antim Ivireanul, Atanasie Dabbās şi Silvestru al Antiohiei, a cărei autoare este doamna dr. Ioana Feodorov, cercetător în cadrul Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. Evenimentul va avea loc marţi, 25 aprilie 2017, ora 16:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei 12, Bucureşti, în Sala Lapidarium.

În cadrul lansării, alături de autoare, vor lua cuvântul:

– Î.P.S. Qais Sadiq, Episcop de Erzurum, Vicar Patriarhal al Bisericii Antiohiene

– Arhim. Policarp Chiţulescu, director al Bibliotecii Sfântului Sinod

– Acad. Ionel Cândea, director al Editurii Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”

– dr. Doru Bădără, Şef Serviciu Bibliofilie în cadrul Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”

– dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu, Manager al Muzeului Naţional de Istorie a României.

Istoria tiparului arab a început în Răsăritul Europei şi în Orient cu lucrarea săvârşită împreună de Antim Ivireanul, cărturar şi tipograf de geniu, viitor mitropolit al Ungrovlahiei, şi Atanasie al III- lea Dabbas, mitropolitul Alepului, patriarh al Antiohiei aflat între două păstoriri. Două cărţi în limbile greacă şi arabă au fost tipărite în 1701 (la Snagov) şi 1702 (la Bucureşti). Continuarea lucrării a fost asumată de Atanasie Dabbas, care, primind în dar la întoarcerea sa în Siria în 1705 materialul tipografic arab creat de Antim Ivireanul, a continuat la Alep lucrarea începută în Ţara Românească.

Următorul episod consemnat în istoria relaţiilor româno-arabe prin tipar îl constituie imprimarea unor cărţi arabe la Iaşi sub îngrijirea patriarhului Silvestru al Antiohiei, călător în Moldova şi în Ţara Românească între anii 1735-1748. Pornind pe aceeaşi cale ca şi ilustrul său înaintaş Atanasie Dabbas, Silvestru s-a adresat după 1730 domnilor Moldovei şi Ţării Româneşti, Ioan şi Constantin Mavrocordat. Patriarhul sirian a imprimat la Iaşi, în tiparniţa Mănăstirii Trei Ierarhi, câteva cărţi în limba arabă.

Activitatea tipografilor arabi la Iaşi şi la Bucureşti a contribuit la înfiinţarea primei imprimerii de carte ortodoxă din Liban. Literele săpate şi turnate la Mănăstirea Sfântul Spiridon au ajuns probabil în 1750 la Beirut, la Mănăstirea greco-ortodoxă Sfântul Gheorghe. Primele cărţi tipărite aici pentru ortodocşii arabi ar putea fi înscrise aşadar în posteritatea lucrării antimiene din 1701-­1702. Această legătură între Iaşi, Bucureşti şi Beirut, presupusă, dar niciodată probată, este documentată în cartea de faţă – un pas important către o cunoaştere mai bună a începuturilor tiparului arab în Levant.