Joi, 6 octombrie 2016, la Muzeul Național Cotroceni a avut loc deschiderea expoziției intitulată: Sub semnul vulturului bicefal. Cantacuzinii veacului al XVII-lea.

Acest eveniment a fost organizat în colaborare cu Patriarhia Română – Biblioteca Sfântului Sinod, Arhivele Naţionale ale României, Biblioteca Academiei Române şi Muzeul Naţional de Artă al Romăniei.

Cuvântul de deschidere a fost rostit de către doamna dr. Ştefania Dinu, directorul Muzeului Naţional Cotroceni.

Prezent la acest vernisaj a fost și delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, P. S. Varlaam Ploieșteanul – Episcop Vicar Patriarhal, cel care a transmis mesajul întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române pentru acest eveniment cultural.

Curatorul expoziţiei, doamna dr. Mariana Lazăr a făcut o prezentare a importanţei evenimentului şi a exponatelor oferindu-se publicului posibilitatea de a le vedea chiar din ajunul celui de-al doilea hram istoric al vechii mănăstirii Cotroceni, Sfinţii Serghie şi Vah. Au mai luat cuvântul arhim. Policarp Chiţulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod care a subliniat contibuţia instituţiei pe care o reprezintă: volume cu ex-librisul stolnicului Constantin Cantacuzino, cu însemnări de danie din partea spătarului Mihail Cantacuzino pentru mănăstirea Sinaia şi din partea voievodului Şerban Cantacuzino pentru schitul Poiana. Tot de la Biblioteca Sfântului Sinod au fost aduse Biblia tipărită la Veneţia în 1687 cu cheltuiala lui Şerban Cantacuzino şi un frumos exemplar din monumentala Biblie de la Bucureşti (1688).

A urmat cuvântul domnului Claudiu Turciu şeful secţiei de documente medievale din cadrul Arhivelor Naţionale din Bucureşti care a subliniat frumuseţea celor 14 hrisoave legate de familia Cantacuzino care pe lângă importanţa informaţiei, se remarcă prin eleganţa miniaturilor.

A fost tipărit în bune condiţii grafice şi un elegant catalog de expoziţie.

Expoziţia îşi propune să readucă în atenţia publicului una dintre cele mai reprezentative familii nobiliare româneşti, în perioada cea mai prestigioasă din existenţa sa. Cantacuzinii, o familie mare şi unită, aşa cum sunt reprezentaţi în tablourile votive din principalele lor ctitorii, au avut o deosebită conştiinţă a originii lor nobile, drept cei „de bun neam“, pe care şi-au asumat-o şi afirmat-o în actele lor politice şi culturale. Boieri cultivaţi, cei şase fiii ai postelnicului Constantin Cantacuzino au fost toţi mari dregători, iar Şerban, domn al ţării (1678 – 1688).

Voievodul Şerban Cantacuzino a zidit unul dintre cele mai reprezentative aşezăminte monastice din ţară, Mănăstirea Cotroceni, cu a cărei comunitate şi ceilalţi Cantacuzini au avut raporturi deosebite, devenind a doua necropolă a familiei. Prin reşedinţele şi ctitoriile lor, Cantacuzinii au fost iniţiatorii şi promotorii unui nou stil în arta şi arhitectura românească, cel brâncovenesc, au adus stabilitate internă ţării şi s-au dovedit abili diplomaţi în tratativele cu reprezentanţii Marilor Puteri din zonă; au acţionat pentru introducerea limbii române în cult, prin cărţile tipărite de ei, au organizat învăţământul superior şi au susţinut Biserica Ortodoxă, prin ctitoriile şi donaţiile lor.

Preluare de pe site-ul oficial al Muzeului Național Cotroceni.