Broșuri rare despre ROMÂNIA MARE
Sfârșitul Marelui Război și Unirea provinciilor românești cu Țara Mamă nu au reprezentat sfârșitul eforturilor corifeilor care au construit România Mare. După momentul 1 decembrie 1918 mai era nevoie de recunoașterea internațională a ceea ce se consfințise din dorința de secole și cu sângele ostașilor români, adică unirea Basarabiei, Bucovinei, Banatului și Transilvaniei cu Regatul României.
S-a vorbit mai puțin despre faptul că printre membrii Conferinței de Pace de la Paris (1919-1920) unde s-a reconfigurat harta lumii erau destui neprieteni ai României. Misiunea delegației României la această Conferință de Pace a fost extrem de dificilă, într-o atmosferă instabilă, plină de dispute teritoriale la care se adăuga și pericolul expansiunii bolșevismului. Nu sunt de ignorat: campania negativă agresivă împotriva României din presa franceză de stânga, mai ales a ziarului L’Humanité, apoi zvonurile lansate de maghiari printre politicienii de la Paris și mai ales, dezinformarea și confuzia care domneau printre delegații Marilor Puteri. Să nu uităm că Marile Puteri prezente la Conferință priveau încă spre Ungaria și Austria ca spre vechiul regim monarhic puternic și prestigios de odinioară…, în acest context, recunoașterea unirii Transilvaniei cu România era chiar dificilă…
În această atmosferă extrem de apăsătoare, abilitatea politică și prestigiul lui Ion I. C. Brătianu și al lui Al. Vaida-Voevod a trebuit să găsească modalitatea de a semna un tratat extrem de complicat cu Austria și Ungaria. De asemenea, ofensiva României până la Budapesta a nemulțumit Marile Puteri încât anglo-americanii ”au crezut” că în afară de Transilvania, România pretinde și alte teritorii din Ungaria, ceea ce îi făcea să considere că România trebuia exclusă de la lucrările Conferinței de Pace de la Paris (sic!). Dar amintim aici vechile prietene ale României, Italia și Franța care au rechemat delegația României la Conferință. În acest fel, țara noastră a avut posibilitatea de a explica și de a justifica în fața celor patru Mari Puteri, intrarea armatei române în Budapesta în vederea alungării bolșevicilor, nicidecum în scopul ocupării Ungariei.
Mobilizarea diasporei din Franța, a personalităților culturale și științifice românești a fost exemplară. Au fost organizate conferințe publice pentru a face cunoscută România nouă, oamenii de cultură și de știință români și străini, laici și preoți, au publicat în limbi de circulație broșuri (azi devenite extrem de rare), cărți și albume despre România. Nu se mai știe azi că poetul Ion Pillat și diplomatul Viorel Tilea au tradus în franceză și engleză materiale de informare adresate publicului, dar și delegațiilor prezente la Conferința de Pace. Dintre aceste materiale de mici dimensiuni ca format, dar extrem de bine de documentate, cu hărți în anexă vom expune în această prezentare.
Alexandru Vaida-Voevod a organizat mai multe expediții în România, în Transilvania în special, cu oameni de știință, ziariști, istorici pentru ca aceștia să se convingă la fața locului despre opțiunile majorității populației pentru unirea teritoriilor românești într-un singur Stat.
Tot Alexandru Vaida-Voevod a organizat în Elveția, împreună cu Ion I. C. Brătianu un centru de contra-propagandă, iar la Paris a luat ființă un birou de presă foarte activ condus de profesorii Djuvara și Drăghicescu. Totodată, trebuie știut că se dispuseseră în țară și anumite pregătiri militare în cazul unui fiasco al Conferinței de Pace de la Paris. Să nu uităm că vizita Reginei Maria la Paris a avut un impact extrem de puternic în favoarea României (5-12 martie; 30 martie- 16 aprilie 1919).
Broșurile prezentate sunt alcătuite și publicate în afara granițelor României pentru a fi distribuite în primul rând, membrilor delegațiilor Marilor Puteri prezenți la Conferința de Pace. Circulația acestor broșuri a fost mai redusă în țară deoarece ele ținteau publicul străin.
Materialele privind Basarabia și Bucovina au fost supuse cenzurii și distrugerii de către regimul comunist. Acest lucru sporește și mai mult raritatea lor. Exemplarele din Biblioteca Sfântului Sinod au fost păstrate cu mare grijă ca niște relicve scumpe ale iubirii exemplare față de binecuvântatul pământ al României.
Cu această ocazie vom cunoaște numele unor patrioți care și-au pus toată energia și talentul în slujba apărării a ceea ce se construise cu pricepere, sudoare și sânge: România Mare.
Calendarul Conferinței de Pace de la Paris (Versailles, Saint Germain-en Laye, Neuilly sur Seine, Trianon):
18 ian. 1919 fixarea frontierelor
Versailles, 28 iunie 1919 semnarea de către Puterile Aliate și Asociate (Antanta) a tratatului cu Germania învinsă.
Saint-Germain, 10 sept.1919 semnarea tratatului cu Austria și recunoașterea unirii Bucovinei cu România.
Trianon, 4 iunie 1920 semnarea tratatului cu Ungaria și recunoașterea unirii Transilvaniei cu România.
Paris, 28 octombrie 1920 Marea Britanie, Franța, Italia, Japonia recunosc României unirea cu Basarabia
(pentru realizarea materialului de față a fost utilizată, în special, cartea prof. Liviu Maior, Un părinte fondator al României mari Alexandru Vaida-Voevod, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018).
